Tu ca întreg – conștientul și inconștientul sunt în corp!

Orice poveste începe de undeva, iar corpul nostru cunoaște începutul poveștii noastre, capitol cu capitol, linie cu linie, cuvânt cu cuvânt.
Heinroth JCA, cunoscut ca primul profesor de psihiatrie și psihoterapie în lumea occidentală, autorul care a introdus conceptul de “psiho-somatică” în literatura medicală în anul 1825 spunea că „persoana este mai mult decât un simplu trup precum și mai mult decât un simplu suflet – este întreaga ființă umană”.

Un istoric traumatic (accidente, abuz fizic, abuz ritualic, intervenții chirurgicale, viol ș.a.) în care ai simțit că viața ți-a fost amenințată sau că ai fost predispus unui pericol, nu poate fi anulat, iar urmele unor astfel de evenimente te privează de sentimentul că deții controlul asupra ta.
Din dorința de a înțelege modul în care mintea, creierul și corpul memorează, prelucrează și perpetuează evenimentele traumatice, și pentru a oferi multe soluții pentru tratamentul corpului și minții traumatizate, neuroștiința identității de sine și a asumării propriei vieți, valideză terapiile somatice.

Tulburarea somatică se află la baza tulburării de stress post-traumatic. Oamenii care suferă de această tulburare îndură simptome fizice înfricoșătoare care sunt caracteristice pentru hiperexcitarea SNA (sistemului nervos autonom) trăită în timpul incidentelor traumatice: ritm cardiac accelerat, transpirații reci, respirație accelerată, palpitații, hipervigilență și reacții exagerate de surpriză (tresărire nervoasă). Devenite cronice, aceste simptome pot conduce la tulburări de somn, pierderea apetitului, dificultăți de concentrare.

Amenințarea traumatică conduce la reacții ale sistemului nervos prin blocarea, inhibarea acțiunilor sau răspunsurilor automate de apărare – luptă, fugă sau încremenire/îngheț. Aceste răspunsuri sunt similare reflexelor, ele fiind instantanee, însă mecanismele care stau la baza acestor reacții sunt cu mult mai complexe simplelor reflexe. Este important de înțeles faptul că aceste reacții ale sistemului nervos sunt răspunsuri instantanee și instinctive la amenințarea percepută și nu sunt alese printr-o deliberare rațională.

Intervențiile somatice directe vin în alinarea “impresiior” lăsate de evenimentele traumatice asupra corpului, minții și sufletului: senzațiile de contracție din zona pieptului etichetate drept depresie sau anxietate, teamă de a-ți pierde controlul, veșnică alertă în privința unui potențial pericol sau a unei respingeri, disprețul de sine, coșmarurile și amintirile sub formă de flash-uri, ceață mentală care te împiedică să îți duci la bun sfârșit sarcinile și să te angajezi plenar în ceea ce faci, incapacitatea de a-ți deschide inima în fața altei ființe umane.

În multe cazuri, oamenii care experimentează evenimente traumatice sunt capabili să proceseze și să rezolve acele incidente fără a avea efecte pe termen lung. Ceea ce Dr. Peter A. Levine, autorul cărții Traumă și memorie, a înțeles din cei 45 de ani de activitate clinică, este că trauma își are amprenta în corp, iar pentru a o vindeca este nevoie de explorarea acestei amprente subtile ale senzațiilor fizice, a eliberării acestora și concentrarea pe reconectarea corpului cu mintea.
Florentina Niculescu,
Somatic Experiencing Practitioner & Psihoterapeut Integrativ

Bibliografie:
Babette Rothschild, Corpul își amintește, 2013, Editura Herald
Dr. Bessel van Der Kolk, Corpul nu uită niciodată, 2018, Editura Adevăr Divin
Dr.Peter A . Levine, Traumă și Memorie, 2015, Editura For You